- obrãzár
- s. n. (sil. -brã-), pl. obrãzáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
obrăzar — OBRĂZÁR, obrăzare, s.n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul îşi acoperă faţa pentru a o acoperi de înţepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă faţa pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă … Dicționar Român
mască — MÁSCĂ, măşti, 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfăţişând o faţă omenească sau figura unui animal) cu care îşi acoperă cineva faţa sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiţi; obrăzar. ♢… … Dicționar Român
obraz — OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. s.m. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei; pielea care acoperă aceste părţi. ♢ expr. Să ţi fie ruşine obrazului! sau să ţi fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva… … Dicționar Român
ochelari — OCHELÁRI s.m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protecţie format din două lentile (fixate într o ramă), care se pune la ochi (sprijinit pe rădăcina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea… … Dicționar Român